Frica – acesta este sentimentul care a fost speculat în toți acești 30 și ceva de ani de către administrația PSD. De ce? Pentru că frica, una dintre emoțiile umane fundamentale, este o lesă cu care tot felul de indivizi lipsiți de scrupule ne manipulează și ne asmut unii împotriva altora.
Citesc azi în presă o știre pe surse menită să bage frica până și în cei care au ales să facă un bine comunității lor. Potrivit surselor anonime (cum altfel?), Curtea de Conturi Argeș ar intenționa să verifice legalitatea stimulentului pentru nou-născuți, acordat de primării argeșene precum Bascov sau Bradu.
Bag mâna în foc că aceste surse anonime sunt aceleași care i-au convins pe consilierii piteșteni să nu voteze stimulentul de 2.500 de lei pentru nou-născuți și la Pitești, făcând apel la același sentiment de frică: faptul că este ilegal și că vor returna personal toți banii acordați.
Închipuiți-vă, acum, câți bani ar avea de returnat, din 2017 și până în prezent, consilierii bucureșteni, acolo unde cetățenii se bucură de acest sprijin acordat de către autoritatea locală.
Și uite așa s-a mai atins un nou nivel al meschinăriei politice: nu doar să refuzi să faci un bine cetățenilor pe care îi reprezinți, ci să le faci un mare rău și celor din alte comunități, folosindu-te de sentimentul de frică.
Ambițiile primarului PSD îngroașă numărul celor care părăsesc acest oraș și care se simt nereprezentați. Am pierdut în ultimii ani 22.000 de piteșteni cu vârsta între 19 și 39 de ani, populație activă extrem de valoroasă și ignorată de peste trei decenii.
Să te folosești de Curtea de Conturi pe post de bau-bau poate acutiza sentimentul de frică, într-o societate în care acesta a fost folosit ca armă politică. Nici măcar nu-i pot acuza pe oameni că se simt intimidați. Aici, în Argeș, unde impotența administrativă a fost justificată folosindu-se argumentele ,,nu se poate” și ,,este ilegal”, mereu am lăsat-o mai moale cu educația civică, cu implicarea, cu curajul de a schimba lucrurile și a-i înfrunta pe impostorii zilei.
Să aruncăm o privire peste răspunsul acordat chiar de către Curtea de Conturi a României, într-o speță identică, la Bacău:
,,Dispunând de fondurile necesare legal acordate, în lipsa unor prevederi legale contrare exprese, rămâne în sarcina autorităților locale stabilirea cadrului legal necesar, prin adoptarea unor acte normative care să reglementeze rezolvarea problemelor cu care se confruntă comunitatea locală.”
Ca să le traducem și celor care se prefac a nu înțelege, comunitatea locală poate legifera în favoarea propriilor cetățeni chiar dacă nu există o lege expresă la nivel național, atâta timp cât nu există un act normativ care să interzică. În definitiv, de aceea avem un Legislativ și un Executiv local, ca să legiferăm pentru necesitățile comunității noastre.
Între timp, tot în România, într-o localitate aproape anonimă, un alt primar se gândește serios la problemele cu care se confruntă concetățenii săi. Vă îndemn, așadar, să dați curs articolului (link în primul comentariu) ca să înțelegeți că, dacă vrei și dacă îți pasă, SE POATE!
Voi continua să spun asta – DA, SE POATE! – până când veți înțelege că atitudinea face diferența, că implicarea schimbă mentalități și comunități, că frica nu este un sentiment cu care să ne însoțim în viață.
