,,Sunteți om de afaceri, nu vă lipsea nimic… De ce v-a trebuit politică într-un context în care politienii nu sunt nici pe departe cei mai iubiți oameni ai momentului?” – este întrebarea care mi se pune cel mai des. Voi răspunde la ea fără a avea pretenția de a fi crezut, de a fi luat pe cuvânt. Vă voi sugera doar ca atunci când veți judeca oamenii care aleg să intre în politică, să priviți la ceea ce au făcut înainte. Dacă, scuturându-i, veți rămâne doar cu o carieră privilegiată la stat, fără vreo performanță notabilă, atunci poate ar trebui să spuneți pas…

Așadar, de ce am intrat în politică?…

După o viață în mediul privat, cu o afacere clădită pe principii sănătose și cât mai departe de binecunoscutele tunuri trase pe mână cu statul, închipuiți-vă că nu am intrat în politică nici pentru căpătuială, nici pentru influență, nici pentru putere, nici pentru o carieră în sensul clasic al cuvântului. Cred că sunt prea om de afaceri, de acțiune, ca să mă mai tenteze mirajul cuvintelor goale sau al discursurilor pline de… nimic.

Dar uite că m-am trezit că mi-au crescut copiii – nici nu știu pe unde a trecut timpul – și că fiecare dintre ei se gândește cum să fugă mâncând pământul din Pitești.

Am realizat, brusc, că în ultimii 30 de ani Piteștiul a devenit din ce în ce mai neprietenos și neofertant cu generații întregi de tineri.

Piteștiul este orașul meu de când m-am născut. Nu am cum să nu fiu atașat de el. Aici am încercat să-mi fac un rost, o viață și mă doare să constat că anii ce au trecut s-au scurs, în bună parte, degeaba.

Înainte eram mândru că sunt piteștean, mândru să spun că sunt de la Pitești. Acum mă gândesc de două ori. Dintr-un pol de putere economică, am ajuns să ne rezemăm doar în pilonul Dacia Renault și să ne transformăm în orașul supermarketurilor și al păcănelelor.

Din păcate, putem schimba toate acestea doar intrând în politică. Dacă ar fi existat altă cale, bucuros aș fi urmat-o. Nu-mi face nicio plăcere ca pe eforturile mele, energiile alocate, sufletul pe care îl depun în tot ceea ce fac, să fiu apostrofat și judecat de oameni pentru toate mizeriile făcute de către politicieni, de la origini și până în prezent.

Eu nu judec oamenii nici măcar după partidul din care fac parte. Mă uit doar atât, la faptele lor, la ce au lăsat în urmă.

Politica pe care o fac eu este strâns legată de viața comunității mele, de ceea ce pot face efectiv pentru Piteștiul nostru. Nu mă interesează nici alianțe și nici mezalianțe, ci doar binele pe care-l pot face din poziția pe care o ocup.

În fapt, pentru mine, politica nu este decât instrumentul prin intermediul căruia aș putea face mai mult bine decât am făcut până în prezent.

Pentru alții, însă, instituțiile ajung să fie doar niște arende pe persoană fizică, în care dictează sau bat cu pumnul. Am ajuns să avem oameni-instituții, plini de aroganță și autosuficiență și rupți într-atât de realitate încât binele public pălește pe lângă soclul pe care și-l ridică tot din bani publici, evident.