În astfel de vremuri în care solidaritatea este cuvântul la ordine, discrepanța dintre sistemele de salarizare, dintre privilegiile de care unii beneficiază în detrimentul celorlalți, sunt și mai frapante și greu de digerat.

Se spune că în fața necazurilor toți suntem egali, însă în continuare unii sunt mai… egali decât alții. Una este ca în această perioadă să îți vină pe card o pensie de câteva sute de milioane de lei, și alta este ca veniturile tale să se reducă la un șomaj tehnic de 75%, bani care nu acoperă plata facturilor și a asigurării hranei de zi cu zi, din ce în ce mai scumpă. Una este să fii bugetar cu salariu mărit până dincolo de bunul simț pentru că… legea a permis, și alta este să fii angajat la privat, domeniu cu care statul nu a fost prea generos. Una este să fii femeie de serviciu la Consiliul Județean și să câștigi niște zeci de milioane, și alta este să fii profesor și să iei cu câteva milioane bune mai puțin.

În rău, întotdeauna există și un bine. Întrebarea este: suntem capabili să culegem binele din răul care ni se întâmplă? Această pandemie pare a fi momentul T0 perfect pentru reglarea multor inechități. Trăiam într-un secol al vitezei  în care rațiunile de ordin electoral au bătut de multe ori… rațiunea.

E momentul ca toți cetățenii României să fie speciali, nu doar unii! E momentul regândirii întregului sistem de salarizare și de pensii, pentru că, altfel, după pandemia de Coronavirus ne vom confrunta în continuare cu pandemia inechităților. Dacă tot am fost îngenuncheați din punct de vedere economic, hai să reclădim de data aceasta pornind de la baze solide și de la premise corecte!