Pe Marius l-am cunoscut de curând, atunci când mai mulți locuitori din Gheorghe Doja m-au chemat să-mi ceară sprijinul cu privire la reînființarea capătului de linie 7B. Chiar în apropierea acestei stații se află băcănia ,,Vechea vatră”, la numărul 37.

A fost dragoste la prima degustare. Nu am crezut, spre exemplu, că voi mai putea găsi pe undeva parizer cu… carne. Mai apoi m-am îndrăgostit iremediabil de pandișpanul făcut exact cum îl făceau bunica și mama.

În băcănia lui Marius te simți exact ca un ,,oaspete”, așa cum îi place lui să le spună clienților cărora le vinde nu doar produse naturale, ci și povestea din spatele lor. Defapt, băcănia în sine este o poveste de cum intri. Chiar în față, o doamnă întindea foile pentru cornulețe. Lângă, se odihnea pandișpanul, proaspăt scos din cuptor. Totul se făcea la vedere, așa cum se întâmpla și în boulangeria din Paris, acolo unde s-a îndrăgostit pentru prima oară de ideea de a-și face o băcănie.

Corporatistul piteștean care făcea consultanță în afaceri și studii de marketing pentru marile companii s-a oprit din tumultul vieții pe care o ducea. După ce s-a specializat, a decis, în 2019, să-și ofere lui și celorlalți o experiență culinară, dar și de viață, un exemplu că lucrul făcut cu pasiune umple cu adevărat sufletul, bucură oameni și dă sens.

La băcănia cu povești a lui Marius sunt multe de descoperit. Aici, spre exemplu, găsiți mied, cea mai veche băutură din lume, făcut de un producător din Timișoara după o rețetă dacică, în sensul în care mierea și propolisul sunt lăsate la maturat în butoaie de stejar.

Singurul parizer adevărat din oraș este adus tocmai din Hunedoara. Este făcut 100% cu carne, într-o întreprindere individuală. Nu sunt un nostalgic, dar mi-era dor de gustul ACELA de parizer, plus că Marius mai aduce și un ,,muștar cremă de Doamne ferește” și face și o pâine de vatră exact cum o făceau bunicii.

Din Hunedoara aduce și virșli, un fel de crenvurști făcuți din carne de porc, vită și oaie, pe care îi recomandă pe grill și la cuptor. La Cluj a descoperit salamul crud-uscat al lui Simion, român care a muncit în carmangeriile din Italia și care a venit de acolo cu o experiență valoroasă, dar și cu toate ingredientele originale. Din zona Doljului aduce sosuri pentru grătar premiate internațional, făcute de Andrei din legumele cultivate în serele sale, un om a cărui poveste în sine este una extraordinară.

În Argeș a descoperit și a adus la băcănie dulceața din lapte, făcută în zona Costeștiului, care i-a amintit de gustul caramelelor din copilărie. Tot din Argeș, de la Topoloveni, aduce carnea de curcan de la singura crescătorie bio. Altfel, nu recomandă această carne din comerț, despre care spune că este extrem de nocivă, alături de carnea de pui, din cauza medicamentelor și hormonilor cu care este forțată creșterea păsărilor.

În băcănia lui Marius am descoperit și produse de îngrijire personală. Vă mai amintiți de săpunul Cheia? Este singurul pentru care regina Maria a făcut reclamă, iar cel care a redeschis vechea fabrică a descoperit inclusiv rețetele vechi pentru Casa Regală.

Ar fi multe de spus, dar eu vă mai îmbii cu o înghețată artizanală minunată, servită în vase de lut, pe care le și puteți picta după golire. Restul poveștilor din băcănia Vechea Vatră vă las să le descoperiți și singuri. Vă spun doar atât: Piteștiul crește tare frumos și sănătos cu astfel de oameni.

De altfel, Bogdan vrea să returneze și către comunitate parte din experiența sa, prin proiectul de educație alimentară în școli. Deja a fost în două școli din Pitești, acolo unde a vorbit despre importanța alimentației sănătoase, într-un mod interactiv, copiii având posibilitatea să și prepare prăjituri în cuptorul mobil.

Probabil vă spuneți că alimentația sănătoasă și consumul de produse naturale înseamnă bani mai mulți. Da, așa este, dar numai la o privire superficială. Gândiți-vă, înainte, și la câtă mâncare aruncați, dar și la banii pe care îi dați pe medicamente din cauza nenumăratelor produse nocive pe care le găsim pe rafturile magazinelor, adevărate otrăvuri cu care ne ucidem, lent, dar sigur.

Mă bucur că am putut împărtăși cu voi această experiență. După ce treceți pe la băcănia lui Marius, aștept să-mi spuneți și voi experiența voastră!