Fondurile de la Uniunea Europeană au reprezentat pentru multe administrații locale o adevărată binecuvântare. Mulți ani am avut deschise axe cu ajutorul cărora puteam, până în prezent, să avem și spital, și poduri peste argeș, și centura de vest a piteștiului, și școli civilizate, și creșe, și blocuri izolate termic, și problema termoficării rezolvată, și parcuri industriale, și blocuri pentru tinerele familii și o zonă metropolitană funcțională și multe altele pe care alte administrații le-au bifat deja.
Ce avem noi din toate acestea? Stații de 41.000 de euro în care te plouă și te bate soarele în cap?…
Administrațiile publice la nivel central, regional și cele locale pun în aplicare în mod direct 35% din bugetul UE. Ele gestionează sectorul public, care constituie cea mai mare „industrie” a UE, care cheltuiește 47% din bugetul uniunii. și angajează aproximativ 25% din populația UE. Pe mâna administrațiilor locale ajung sume exorbitante. Nu ți-ai lăsa agoniseala de o viață administrată de o bancă ce e condusă de incompetenți, nu? Atunci de ce ai face-o când vine vorba de banii tăi din taxele pe care le plătești? Nu e de mirare că România e pe ultimul loc în Europa la acest capitol.
Asistăm astăzi la o schimbare de paradigmă. Crizele cu care ne-am confruntat au pus o presiune enormă pe aparatul administrativ. Acesta ar fi trebuit să se reformeze și să poată să inoveze astfel încât să țină pasul cu nevoile tot mai complexe ale cetățenilor.
Actuala administrație nu e capabilă să acopere nici nevoile de bază. De aceea, orice reformă nu poate începe decât cu schimbarea administrației. Acesta este primul pas necesar și obligatoriu pentru a începe o construcție solidă și sănătoasă!