,,Polițist: Domnu’ șef, în parcare, vă rog!

Șofer: Dar de ce? Nu putem să trecem?

Polițist: Nu, pentru că nu aveți tichet și nu știți nici parola.

Șofer: Domnule, vorbiți serios despre parolă?

Polițist: Exact. Este nevoie de o parolă.

Șofer: Ce parolă? Să intri în oraș?

Polițist: Mergeți la miting?

Șofer: Nu, merg la meci, la Chindia.

Polițist: Nu aveți cum. Decât pe jos, pentru că tronsonul ăsta de drum este blocat.

Șofer: Pentru cine, domne? Pentru Dragnea?

Polițist: Nu pentru Dragnea, eu știu că este un miting organizat. Mai mult nu pot să vă spun. Lăsați mașina aici.

Șofer: Sunteți de serviciu și respectați niște dispoziții comuniste cu parolă?

Polițist: Trageți, vă rog, mașina și puteți să mergeți unde vreți.”

 

Am citit de mai multe ori acest dialog halucinant purtat, duminică, între un polițist și un cetățean care dorea să intre în orașul Târgoviște ca să urmărească un meci de fotbal. Numai că orașul a fost… închis. Închis pentru mitingul lui Liviu Dragnea! Închis pentru ca nimeni să nu-i tulbure liniștea. Închis pentru ca la miting să participe doar cei tocmiți să aplaude. Închis ca și cum noi, cetățenii, am fi niște obiecte de inventar, de care dispui după bunul plac și pe care pui lacătul când ai chef.

S-a ajuns, iată, într-un punct în care nu am crezut vreodată că vom mai ajunge după experiența de dinainte de 1989. Deja nu mai vorbim doar de folosirea instituțiilor de forță pentru a sălta din stradă oameni pașnici, care uzează civilizat de dreptul constituțional la liberă exprimare, ci de blocarea unui oraș, de împiedicarea liberei circulații a cetățenilor. PSD confundă România cu o cârciumă în care își desfășoară… evenimentele private (dar cu bani de la stat!!!).

Dacă genul acesta de Românie vă doriți, atunci… spuneți parola! Eu voi merge la vot, pentru că, în ritmul acesta, următorul pas este ușor de anticipat: vom fi aruncați, cu toții, în… Recycle Bin.